Amazing Maroc 2: Marrakech. Craciun Fericit!

Nu sunt multe de povestit despre drumul intre Madrid si Marrakech. Am zburat din nou cu easyJet si din nou am avut o ora intarziere. Se intampla si la case mai scumpe.

Prima zi de Craciun am petrecut-o destul de ne-crestineste. In loc de brad am avut portocali (cu globuri naturale), in loc de porc am avut miel, in loc de vin am avut ceai si in loc de colinde am avut cantecul strident al muezinilor, de 5 ori pe zi.

Cazarea:

Riad Sefia e o fosta resedinta particulara transformata intr-un boutique hotel cu specific arabesc. Riadurile sunt caracterizate prin faptul ca, din strada, nu-ti poti da seama ce se ascunde in spatele zidurilor. Nu exista ferestre, iar dupa usa te poti astepta la orice. Curtea e in practic in casa si toate camerele dau spre aceasta curte interioara.

Asta face ca Riad Sefia nu-ti da deloc senzatia de hotel. Am petrecut Ajunul impreuna cu ceilalti 14 turisti cazati aici (majoritatea francezi) avand sentimentul ca suntem prieteni vechi adunati la o masa de sarbatori. M-am simtit ca un pasha. Uitati-va la poze.

Pretul unei camere duble variaza intre 70 si 100 de euro pe noapte si include mic dejun.

Receptionerul e un tip tanar si haios, pe nume Said, nascut si crescut in sudul Marocului. Baiatul se opune insa vehement originii sale, vorbind o engleza perfecta cu accent texan. Pe bune. Spune ca a invatat engleza ascultand blues. Tind sa-l cred: canta excelent la chitara.

Site-ul Riad Sefia e destul de basic si poate fi vizitat aici. Eu l-am gasit si rezervat pe Booking.com.

Chestii, intamplari:

Bazarul e un vis, mai ales pentru doamne. E full de posete, papucei, shaluri, caftane, bluzite si bijuterii. Vanzatorii sunt surprinzator de civilizati, nu trag de tine pe strada si nu se supara daca nu cumperi nimic. Totusi, nu te vor lasa sa faci poze la marfa daca nu le dai macar impresia ca ai vrea sa iei ceva.

Pentru vanzatorii marocani, negocierea pretului nu e o povara, ci o placere. Nu evitati negocierile, pentru ca ele fac parte dintr-un ritual social stravechi. E ca o conversatie. Purtati-o cu placere. Si nu uitati ca un targ bun incepe dupa ce-ati reusit sa scadeti pretul initial la 30-40%.

Eu, personal, mi-am luat un ceas fals marca Breitling de care sunt foarte mandru din doua motive: a) arata ora; b) l-am luat cu 300 de dirhami (27 de euro) plecand de la 950. Oricum am dat mult pe el, dar ma grabeam la restaurant, ca aveam rezervare.

Mancarea - ca tot veni vorba - e foarte misto. Nu mai stiu cum se numea ce-am mancat, dar fur maine un meniu si va spun. E drept ca, peste doua saptamani, probabil o sa fiu satul pana in gat de aceleasi 3 mari feluri de mancare (cu variatiile lor): frigarui, stufat, couscous.

Maine plec spre Ouarzazate. Va mai scriu. Intre timp, delectati-va cu pozele. Pe curand!