DIN NOU IN ASIA: Borneo. In vizita la sea gipsies.

Un proverb oriental spune ca nu e fericit acela care are mult, ci acela care isi doreste putin. Am verificat teoria astazi, e adevarata.

La marginea Sandakanului, cum mergi spre aeroport (cu masina) sau spre Turtle Island (cu barca), se afla Buli Sim Sim Water Village, o suburbie a orasului. Nu te gandi la ceva gen Voluntari sau Chiajna. Buli Sim Sim e un cartier construit integral deasupra marii, pe piloni de lemn.

Asezarea a fost infiintat in secolul XIX. A inceput cu 7 case. Acum sunt in jur de 3.500 de locuinte lacustre, adapostind peste 25.000 de oameni. Dintre care 20.000 fac parte din tribul numit "Sea Gipsies" (nomazi/tigani ai marii). Ceilalti locatari sunt urmasi ai chinezilor veniti in Borneo de-a lungul secolelor. Primii chinezi au ajuns aici in secolul XIX, cu mult inainte de olandezi, spanioli sau englezi.

Anul trecut am vazut Water Village doar din barca. Am vrut sa intru, dar n-am avut timp. Acum, ca m-am intors in Sandakan, am insistat la prietenul meu Joe sa ma duca la Sea Gipsies acasa.

"Nu e cine stie ce de vazut, bro."

"Asta crezi tu, Joe, ca esti obisnuit. Noi nu mai avem locuinte lacustre de pe vremea lui Bacovia"

"De pe vremea cui?"

Desi Sim Sim e la doar 10 minute de oras, nu e inclus in oferta niciunui tur operator local. Turistii nu vin aici. Poate de teama. Poate pentru ca nu stiu despre locul asta. Sau poate pentru ca n-au un ghid ca Joe. In fine.

Strazile din Watter Village sunt de fapt niste pontoane numerotate de la unu la treizeci si ceva, care fac legatura intra strada "Jalan Buli Sim Sim" (Strada Spre Buli Sim Sim) si largul marii. De fiecare parte a pontoanelor sunt case de lemn, cocotzate pe piloni de lemn. In anotimpul ploios, apa urca mult, iar in timp de furtuna poate ajunge pana la pragurile caselor. In sezonul uscat, marea scade atat de mult incat localnicii se duc pe jos pana la insula de vis-a-vis, aflata la o mila distantza.

Ma asteptam ca o astfel de asezare sa fie adapostul celor loviti de soarta. Anticipam - ca orice vestic arogant - sa vad multa saracie si multa mizerie. Nimic mai fals. Buli Sim Sim e o comunitate ca oricare alta. Cu oameni mai bogati si oameni mai saraci. Joe m-a dus in vizita la niste rude de-ale lui care locuiesc aici. Casa lor - o adevarata vila pe apa - adaposteste 21 de persoane din 4 generatii si straluceste de curatienie si de confort. Am vazut si case darapanate, prin ale caror ferestre se zarea doar strictul necesar: o masa, un pat si o plita de gatit.

Totusi, de ce stau oamenii aici? Explicatia vine de la Joe:

- E mai usor sa primesti permis pentru o constructie. Te duci la primarie si platesti o taxa de 2000 de Rinngits (440 Euro), in baza careia primesti o bucata de pamant. Ma rog, de apa. Pe urma ai voie sa-ti construiesti casa."

- Si cat costa o casutza asa, normala?

- Cam 20.000 de Ringgits. Dar poate fi si mai scump. Casa in care stau rudele mele a costat 100.000 de Ringgits (22.000 Euro), dar aia e chiar mare!

- Si cu ce se ocupa oamenii de-aici?

- Unii sunt pescari. Prind peste si il vand la piatza. Altii lucreaza in oras. Altii - la Goambatong Cave, aduna cuiburi de pasari pentru export".

Dar copiii - sute de copii pe fiecare ponton-strada - se jucau impreuna. Chiar daca unii aveau laptopuri iar altii abia aveau haine pe ei. Toti erau curati si prietenosi. "Gambar, gambar!" ("Poza, poza") strigau dupa mine si unii catre altii. Venise omul alb si avea camera foto. I-am fotografiat pe toti, iar la sfarsitul sesiunii am distribuit dulciuri, ajutat de Joe. 3 pungi de bomboane, napolitane si alune s-au pulverizat in 20 de secunde. Dar - trebuie spus - niciun copil nu a cerut nimic, absolut nimic, in afara de o poza. Am promis ca le aduc fotografiile printate, deci maine sau poimaine va trebui sa ma duc la un studio foto sa le scot pe hartie. Copiii nu trebuie dezamagiti niciodata.

Ca sa rezum, locul asta e off-the-beaten-track. Dar, daca ai ocazia sa ajungi in Borneo, vino in Sandakan. Si, daca tot esti in Sandakan, ia-l pe Joe si du-te sa vezi Buli Sim Sim. Locul unde nimeni nu pare bogat, dar toti par fericiti. Ia bomboane.