Mongolia - Jurnal de călătorie în ţara lui Ginghis Han (partea I)

Călătoria mea a început în vara anului 2009 şi s-a încheiat în luna decembrie a aceluiaşi an. Ruta călătoriei a fost Bucureşti – Moscova – Irkutsk – Ulaanbaatar – Beijing – Moscova – Chişinău - Bucureşti. Am plecat pentru un schimb de experienţă cu o universitate din Mongolia. Misiunea mea era să predau niscai cunoştinţe de arhitectură unor studenţi de la un colegiu din Ulaanbaatar.

15 august – Bucureşti
Ar trebui să ajung în Mongolia pe 1 septembrie şi nu am viză. Consulatul Mongoliei e închis pentru vacanţă din iunie până în septembrie, iar eu m-am hotărât să plec acum câteva zile. Se pare că singura variantă este să-mi iau viza din Rusia. Asta e, deocamdată mă pornesc fără viză.
Nu reuşesc să-mi cumpăr biletul Moscova - Irkutsk de pe net. „CFR”-ul rusesc şi-a mărit la maxim securitatea. Anul trecut cumpăram fără probleme de pe site cu un card românesc. Am sunat la banca mea, am sunat şi la operatorul de transferuri din Rusia… nu se poate. S-ar putea să nu mai găsesc locuri, e în plin sezon, dar merg să-mi iau bilet până la Moscova măcar. Merg la gară cu o ora înainte să se închidă casa internaţională pentru că nu sunt hotărâtă. Hotărât până la urmă...Sunt  în mână cu primul bilet care mă apropie de ţintă.

16 august – 17 august Bucureş ti - Suceava – Cernăuţi - Kiev -  Brensk - Moscova
Mă trezesc, trebuie doar să-mi iau pachetul din frigider şi să fug la gară. 6.20, aştept trenul de la Sofia. Are întârziere aşa că apuc să îmi iau un ziar românesc  înainte de plecare. Urc în tren fără prea mari emoţii, simt că aş pleca acasă, oricum într-un loc cunoscut. Realizez că ultima oară m-am întors în ţară cu acelaşi tren anul trecut în toamnă. Sunt singură în compartiment, mă aşez la o masă boierească de dimineaţa şi apoi la somn. Mă trezesc târziu, aproape de vamă. Procedura cu schimbatul şinelor durează ceva timp, eu însă sunt veselă şi răbdătoare pentru că am dormit bine.
Însoţitoarele de tren sunt drăguţe, una e chiar bună de-a binelea, cu trup de Marilyn Monroe, o cheamă Veronica,  încât tresar de fiecare dată când o strigă colega ei sau când o tachinează cu poftă vameşii.

La Cernăuţi urcă 3 bărbaţi, muncitori la un drum care se construieşte între 2 sate în Carpaţi. Călătoresc înspre casele lor pentru petrecerea concediului, sunt veseli şi îşi ocupă timpul cu integrame şi cuvinte incrucişate. Când şi-au făcut loc în compartiment, deja mă gândeam resemnată la mirosul de picioare şi transpiraţie pe care ar trebuie să-l suport. Nu a fost nevoie. Oameni curaţi şi de bun simt. Schimb cu ei câteva vorbe. Vorbesc un dialect ucrainesc corcit cu rusa, înţeleg însă aproape tot ce zic. Au coborât înainte de graniţa cu Rusia, unde nevestele şi copiii îi aşteptau cu nerăbdare.

17 august Moscova
Ajung târziu la hostelul la care făcusem rezervare dar sunt cu gândul la biletul spre Irkutsk pe care nu-l am. Hostelul e în centru Moscovei şi e acceptabil (Suharevka Hostel).  Recepţionista e din Ulan Ude, adică e buryata, un fel de mongoli care trăiesc în Rusia şi au o republică a lor. Foarte amabilă, îmi dă sfaturi vizavi de trenuri. Verific pe net, mai sunt 2 locuri, sunt norocoasă!! Biletul costa aproximativ 90 euro la Plaţkart (vagon de dormit comun) şi 220 euro la Kupe (compartiment de 4 persoane). Aleg varianta ieftină dar nu o recomand celor care nu vorbesc limba, deşi poate fi o aventură. Fug la gara să-mi iau bilet, e târziu şi ar fi bine să mai prind metroul. Merg la un ghişeu, dau paşaportul, îmi eliberează biletul, însă când îi întind cardul mi-l refuza şi mă direcţionează înspre un aparat. Mă duc la aparat, completez şi numai bine că se termina hârtia de printare. What the ***k! Ultima şansă: administratorul. Foarte receptivă, vine cu mine la alt aparat, îmi reintroduce datele, însă durează mult pentru că are unghii lungi şi nu îi răspunde touch screen-ul. În sfârşit, iese biletul, îl am în mana, îl ascund bine şi fuguţa înapoi să nu pierd metroul, e aproape 1.

În Moscova, metroul circula de la 5 dimineaţa pana la 1 noaptea.  De fapt, la 1 pleacă de la capetele de linie. În orele de vârf trenurile vin la un minut, spre seară cam la 5 min, nu am stat niciodată mai mult. Este cea mai eficientă metodă de deplasare în Moscova. La suprafaţă ambuteiajele sunt în vogă. 

Noaptea intru în vorbă cu alţi turişti , italieni, australieni, nemţi, austrieci, norvegieni, e plin hostelul Sucharevka.  E şi un chinez supărat, dar are de ce, şi-a pierdut paşaportul, i s-a descusut geaca de ploaie după spălat…Uff…

18 august Moscova

Primesc un mail de la Deric, ambasadorul Couch Surfing în Rusia, deşi el este originar din Filipine. Mă invită la o întâlnire CS la Goblin, pub situat în buricul Moscovei, lângă piaţa Roşie. Merg pe o stradă cosmopolită unde găseşti înşiruite vitrine Chloe, Dior, Vuitton, Chanel. Ajung la destinaţie, un fel de La motoare cu scaune ready made din diverse obiecte casnice sovietice. Îmi place atmosfera şi designul e de apreciat. Se adunaseră vreo 50 de surferi din toată lumea. Cu excepţia a două  franţuzoaice abia sosite din India după un an de călătorie, la masa la care m-am aşezat majoritatea erau moscoviţi. Îl întâlnesc şi pe Deric proaspăt sosit din Coreea de Nord cu impresii din ţara interzisă.

Mă încing într-o discuţie despre artă cu Yurii care lucrează la un centru de artă contemporană şi dintr-o dată începe o ploaie torenţială, surprinzătoare, la fel ca Rusia. Exact senzaţia că-ţi aruncă cineva o găleată cu apă în cap. Fugim la adăpost şi „ne instalăm” la o masă de fotbal... Primul meu meci de fotbal de masă, nici nu ştiu dacă are alt nume. Se mai potoleşte ploaia şi fug spre hostel.

Am tot citit în memorii de călătorie despre Moscova că ar fi extrem de scumpă. Ei bine, nu este chiar aşa. Am dat 15 lei pe o limonadă la Goblin şi anul trecut am mâncat bine cu echivalentul a 25 lei la 200 de metri de Piaţa Roşie. Ce-i drept aveau meniu doar în rusă, dar dacă mergi la supermarket gen Billa dai mai puţin decât ai da la noi. Chiria şi hotelurile sunt într-adevăr foarte scumpe.

19 august Moscova
Mai am o zi pană la plecare, îmi fac provizii, supe instant, fructe, legume, conserve, am 4 zile de mers.  Merg în vizită la biroul cu care am colaborat anul trecut. Biroul s-a micşorat, seful s-a schimbat, oameni sunt mai puţini, atmosfera mai încordată. Bem un ceai cu prăjitura pe care am adus-o, dar parcă suntem pe altă  frecvenţă. În Rusia se merge cu o prăjitura sau cu un tort cam peste tot.

Moscova mă oboseşte, o singura vizită la Kazanskii Vokzal m-a sleit de energie. Piaţa celor 3 gări e infernul moscovit al derutării şi aglomeraţiei.
Seara mă întâlnesc cu Vladimir, arhitect restaurator. Îmi arată din maşină Moscova nocturnă şi-mi spune că vrea să vină în Romania la schi. Nu l-am încurajat.

20 august - 24 august Moscova - Omsk - Novosibirk - Krasnozarsk – Irkutsk
 Mă trezesc mai de dimineaţă ca să verific dacă am totul împachetat. De astă dată am emoţii şi resimt un nod în gât, căci destinaţia îmi este total necunoscută. Mă confrunt din nou cu aceeaşi problemă de a nu putea cumpăra biletul Irkutsk - Ulaanbaatar din Moscova.  Mă liniştesc însa că totul va fi bine.
Ajung la tren mai devreme ca să-mi aranjez bagajul. Am noroc: călătoresc cu 3 tineri neastâmpăraţi! Ei merg până la Ulan-Ude. Symson’s generation, doi băieţi şi o fată. Au 22- 23 de ani şi sunt pasionaţi de reconstrucţia armurilor medievale din Dortmund. Unul dintre băieţi este student la arhitectură şi are viziuni utopice. Băieţii se antrenează zilnic, îşi construiesc singuri armura şi săbiile şi trăiesc în corturi de armata atunci când sunt la festivaluri de profil.  Acum se întorc de la un festival dar nu au echipamentul la ei. Armura au trimis-o prin colet. Mă simt bine în compania lor. Dumnealor îşi întreţin moralul cu vodca. Igor Petrovici, unul din cei doi „vecini”  recită melancolic frânturi din Puşkin.  Valentina, nevasta lui îl bate ca pe un copil mic când Igor Petrovici se întinde prea mult la băutură cu ostaşii. El se supune dar uită repede şi iar intră în bucluc. Oricum, se poate că Valentina îl hrăneşte bine de este aşa ascultător.
Drumul e lung dar legănatul trenului e liniştitor.

va urma