Dragi pescari, dragi iubitori ai naturii, bun gasit. In primul rand, dati-mi voie sa ma prezint. Numele meu complet este Rezervatia Biosferica Srebarna, dar prietenii imi spun Srebarna, ceea ce va doresc si voua.
Asa cum ma recomanda numele, sunt o rezervatie naturala. Am 600 de hectare si ma gasiti la 2 kilometri sud de Dunare, in Bulgaria vecina. Am avut mare noroc de o locatie cu dever bun. Ma situez fix pe una dintre rutele majore de migratie a pasarilor, fapt care-mi asigura o clientela constanta si selecta: gazduiesc 221 de specii de pasari (Delta Dunarii are 320). In afara de acestea, pe pamanturile mele prevazute cu lac si paduri mai vietuiesc: 45 de specii de mamifere, 22 de specii de amfibii si reptile, 20 de specii de pesti si peste 300 de specii de plante, dintre care unele foarte rar intalnite in Europa.
Da, ma pot lauda cu prezenta pe teritoriul meu a pelicanilor, egretelor, cocostarcilor, uliilor si soimilor, a cerbilor, caprioarelor si broastelor testoase, ca sa dau doar cateva exemple. De fapt, prietenul vostru Brad Florescu, in timpul unei scurte vizite de o ora si jumatate a intalnit un cerb, trei pelicani, o testoasa, un sarpe de apa si doua soparle superbe verzi-albastrui. Va poate confirma ca sunt o rezervatie plina de viatza.
Desi salbaticia este principala mea atractie, nu sunt salbatica intru totul. La tot pasul veti gasi trasee marcate, turnuri de observatie si panouri care va prezinta speciile pe care le puteti vizualiza in zona respectiva. Nu uitati aparatul foto si, daca aveti, teleobiectivul. Si luati neaparat la voi repelant contra tzantzarilor, ca asa e la balta.
Am o veste buna si pentru pescari. Pe 6 iunie am deschis oficial sezonul de pescuit. Pentru 25 de leva (aproximativ 12 euro) puteti pescui un an in lacul meu, intr-o zona special amenajata in acest sens. Nu mai mult de 3 kilograme pe zi, va rog, ca lacul e mic. Daca vreti mai mult, Dunarea se afla la 2 kilometri in linie dreapta si vreo 6 pe sosea.
Cum ajungeti la mine: din Bucuresti, mergeti spre Calarasi si treceti Dunarea catre Silistra. De la Silistra, urmati drumul catre Ruse pentru 20 de kilometri si veti vedea un semn care duce catre mine. Urmati-l, intrati in sat si continuati dupa celelalte semne. Sunt in jur de 120 de kilometri de la Bucuresti pana la mine. Celalalt traseu posibil e prin Giurgu; treceti podul catre Ruse, faceti stanga spre Silistra si mergeti 90 de kilometri. E un drum putin mai lung, dar nu depindeti de ferryboat-ul care va poate tine pe mal o ora intreaga pana-si face tura. Mergeti pe unde vreti, sunt foarte usor de gasit.
Odata ajunsi, ma puteti vizita fie la picior, fie cu masina. Lacul e inconjurat de un drum practicabil cu o masina cat de cat robusta. Puteti da o roata si va puteti opri unde vreti. Dar cel mai bine e sa ma vizitati la pas, pentru ca zgomotul motorului sperie animalele. In Srebarna este si un muzeu despre mine si animalele mele. Mergeti sa-l vizitati.
Ce mai e prin zona? La 6 kilometri pe sosea se afla satul vecin si prieten Vetren. Mergeti inca 2 kilometri si ajungeti la Dunare, unde se afla un catun de pescari.
Unde dormiti? Am doua recomandari pentru voi:
Pensiunea Pelican Lake din Srebarna. E tinuta de Jerry, Mike si Peggy, doi englezi si un catzel care au parasit cetoasa Londra si s-au aciuat pe plaiurile mele. Pensiunea va ofera cazare (36 de euro o dubla pe noapte), mancare (4 euro pentru micul dejun, 6 pentru cina, de persoana) si tururi ghidate ale rezervatiei. Daca sunteti ecoloveri cu intentii serioase, puteti opta pentru un program eco-educational de o saptamana. Costa 105 euro (per person sharing a double room). Intrati pe site-ul lor sau pe blogul lor, ca au si blog.
Pensiunea Kalimaritsa din Vetren. Are camere mari si curate, un mic restaurant si o frumoasa si racoroasa gradina interioare. Pretul unei duble pe noapte este de 40 de leva (20 de euro). O gasiti usor dupa semnele galbene care apar odata ce-ati intrat in Vetren.
Pentru o rezervatie biosferica, cred ca am vorbit cam mult. Acum ma intorc la pasarelele mele. Va astept.