Manieste o carte, mai degraba decat un loc. O carte plina de capitole, ca un munte Olimp, plin cu zei. Va invitam in continuare sa va plimbati cu noi prin Mani, cu masina, fara sa ne grabim. Putem sa ne oprim oriunde vi se pare ceva interesant. Nu putem sa dormim nicaieri, pentru ca vrem sa ajungem la capat. Daca obositi, ne asezam pe marginea drumului, intre maci. Daca va e foame, culegem o maslina.
KARDAMYLI – Where the story begins and probably ends...
Am ajuns in Mani, luandu-ne dupa o carte pe care am gasit-o intr-un magazin din Nafplio.
Kardamyli este locul in care traieste Patrick Leigh Fermor, autorul singurei scrieri care a dobandit cunoastere internationala – "MANI Travels in the Southern Pelponnese" - un om atat de indragostit de “povestea Mani”, incat, la batranete, si-a construit o casuta facing the sea in care a locuit pana nu demult cu sotia sa, Joan, (careia ii este dedicata cartea).
Am oprit masina sub un cais si am luat-o pur si simplu pe strazi, cu o sticla de vin de Porto Kagio, sperand ca putem sa ii spunem “Multumim ca ne-ati adus intr-un loc atat de complicat si de ravasitor”. Dintr-un balcon ne privea fix o doamna blonda, care, pe deasupra, mai stia si engleza. Am intrebat-o daca stie unde e casa domnului Fermor, desi, probabil, ca stia ce cautam, daca se uita la cartea cu care defilam in brate. Ne-a raspuns cu multa bucurie ca e in urmatorul bay, ca se vede de sus, din strada, dar ca domnului Fermor nu ii place sa fie deranjat, nu primeste viztatori, s-a insingurat si retras definitiv dupa ce i-a murit sotia.
Cu speranta, am mers mai departe, pana ce ne-a iesit in drum o doamna in varsta, cu care am intrat in vorba. Era austriaca si, bineinteles (lumea asta mica…), era prietena cu domnul Fermor. Ne-a aratat poteca spre casa, asigurandu-ne ca nu vom avea prea multe de vazut, scriitorul imprejmuind viluta cu un zid inalt, ca sa isi pazeasca intimitatea.
“Mr Fermor is very very old, he is 96 or 97. He does not come out often, but this Easter he spent the evening here, with us, on a big table. I know him because of a friend of mine, who is writing now a book about Mr. Fermor.”
Poteca era plina de serpi, dupa cum lesne puteam auzi si vedea. “Inarmata” cu o crenguta cu care maturam pamantul inaintea pasilor, speram sa merite… Din pacate asa era: un zid din pietre de munte, dupa care se zareau niste ferestre inalte. Am pus sticla de vin pe unul dintre ziduri si am plecat din Kardamyli, nu inainte de a vedea casutele frumoase cu camere pentru turisti, plajele albe, tavernele alb-albastre.
Langa taverne: librarii cu cartea domnului Fermor.
Recomandarea noastra:Hotelul KALAMITSI, care se mandreste punandu-si imediat langa nume “Run by Family”.
Asa il descriu localnicii, adaugand deja-celebra zicala “Daca ai un prieten in Proastio, nu mai ai nevoie si de un dusman!”. Se spune ca oamenii din Proastio au fost intotdeauna in totala contradictie cu orice spuneau sau faceau vecinii lor din Mani. Contrar asteptarilor, Proastio nu inseamna ce va vine sa credeti, ci “periferie”. Satucul are nu mai putin de 30 de biserici (!), asezate una langa alta, dintre care cea mai veche a fost construita la 1800. Unele dintre ele sunt doar niste grote mici, cu usi care stau de obicei deschise pentru curiosi.
Daca gasiti o cazare, spuneti-ne si noua. Am vazut doar multe locuri de campare.
STOUPA – orasul lui Zorba Grecul
Nikos Kazantzakis l-a intalnit pe Alexis Zorba pe o plaja din Stoupa, mare parte din actiunile din carte petrecandu-se aici. Astfel ca tot ce pot sa spun despre Stoupa ar fi:
• “If a woman sleeps alone, it puts a shame on all men.”
• “All right, we go outside where God can see us better.”
• “It was the dancing When my little boy Dimitri died…and everybody was crying… Me, I got up and I danced. They said, "Zorba is mad." But it was the dancing — only the dancing that stopped the pain.”
Cele mai multe taverne din Stoupa sunt pe malul marii, formand un boulevard care, la amiaza, e plin de oameni. Gasiti aici agentii care inchiriaza biciclete, scutere sau masini. Se spune ca Stoupa e mai degraba un loc pentru familii. Poate de asta singurul club care tine deschis pana spre rasarit se afla la 2 kilometri distanta!
Langa taverne: pisici grase, ca niste pisici de pirat
Recomandarea noastra:KOLOKOTRONIS HOTEL Pret: 120 €/dbl; 150 €/casa; 210 €/vila
Areopolis e capitala provinciei Mani. Cred ca e singurul port asezat pe varful muntelui. De fapt, portul e acolo unde trebuie, la mare (portul Limeni), restul vietii desfasurandu-se sus, pe colina, in centru. Am ajuns la amiaza si era liniste. La tavernele din centru erau cativa greci tineri, toti cu ochelari de soare negri, toti cu cate un frappe in fata. Vorbeau putin, radeau mult. Langa ei, o familie numeroasa parea ca s-a strans pentru o pomana. Femeile erau imbracate in negru, barbatii vorbeau putin, nu domnea o atmosfera trista, dar plutea senzatia unei reuniuni familiale cauzate de o inmormantare.
Stradutele sunt inguste, casele sunt construite din pietre si, ca si cum s-ar mandri cu asta, din tencuiala ies cateva pietre in relief, parca vrand sa atraga atentia ca sunt bolovani veritabili, nu bucati de becea stilizate in forma de piatra de munte. In fata bisericii harmalaie mare. O femeie cuvioasa daduse foc la florile ramase de la Florii. In tot orasul mirosea a flori si a tamaie. Preotul se precipita in jurul focului, cautand ceva cu care s ail stinga. Un satean de la o casa vecina i-a dat un furtun si focul din flori a fost stins, ocazie cu care toata lumea care se stransese curioasa, a plecat facandu-ne loc sa facem poze (vedeti in galeria foto).
In piata mica din centru domneste statuia lui Petrobey Mavromichalis, un fel de Tudor Vladimirescu grec, care a inceput Razboiul pentru Independenta cu sloganul “Eleftheria I Thanatos” (Freedom or Death). Oras parca predispus la asta, daca ma gandesc ca “areopolis” inseamna “orasul lui Ares”, zeul razboiului la greci. Fiul si fratele lui Mavromichalis l-au asasinat pe primul presedinte al Greciei, Ioannis Capodistrias, in fata bisericii Sfantul Spiridon din Nafplio. Cititi mai multe despre vechea capitala a Greciei aici.
Langa taverne: Case-fortareata, cu capul de mort (simbolul piratilor) deasupra usii de la intrare
Recomandarea noastra: castelul-fortareata KAPETANAKOS TOWER, ridicat in 1865. Pret: 70 €/dbl, 130 €/camera cu 5 paturi (dintre care 2 intr-un dormitor-mansarda suspendat). Micul dejun se serveste pentru toata lumea odata, la o masa mare.
Pozitie GPS: Longitudine: 22.4875 E,Latitudine: 36.671 N
Pyrgos Dirou este un orasel faimos pentru pesterile sale prin care se poate naviga pe o distanta de 5,000 de metri (dintr-un total de 33.400mp). La Diros Cave biletul de intrare e 12 €/persoana, in fiecare zi, intre 08.00 si 17.30. Deosebit de civilizat, plin de vizitatori la orice ora a zilei, pestera este, de fapt, un ansamblu de camere lacustre prin care se poate inainta doar cu barca. Langa pestera este o plaja frumoasa si stanci inalte de pe care copiii se arunca in mare, recreand, parca, imaginile fantastice din “Le Grand Bleu”. Langa pestera Diros este Alepotrypa (“vizuina vulpii”), o alta pestera in care s-au gasit multe dovezi ale existentei preistorice. Tot in apropiere e si pestera Katafigi.
Atentie! Daca auziti mitul despre pestera care e considerata gura de intrare in Hades (poarta iadului, in traducere libera), aflati ca nu este Pestera Diros aceasta. Aici se crede a fi intrarea in Lumea de Dincolo, adica lumea spiritelor si nu iadul. Cititi mai departe si ajungem si la dracu…
Veti primi veste de salvare. Nu intrati sumar imbracati, temperatura in pestera e de 16-18 grade Celsius.
Imediat dupa ce intrati in Mezapo, va aparea pe partea dreapta un semn pe care scrie MEZAPO BEACH. Duceti-va! Puteti ajunge cu masina, pe care o veti opri unde se opreste drumul, mai précis intr-o poiana plina cu flori galbene si albastre (daca ajungeti in lunile aprilie, mai). De aici nu pare nimic spectaculos, doar mare mare mare. Asta pentru ca golful este mic mic mic si nu poate fi vazut decat daca mergeti cativa metri in jos, pana dati cu ochii de o
Langa taverne: nu sunt taverne. E doar un golfulet minunat.
Recomandarea noastra: pe neopren, langa marea azurie
Am ajuns in Gerolimenas si am ales un drum care ducea, firesc, catre mare. Taverne pe malul pietros, foarte elegante, de genul celor care sunt protejate de valuri mari din bumbac alb, care flutura adiate de briza. Full. Genul de vizitatori: greci bogati, doamne in jurul varstei de 50 de ani, cu ochelari “a la Jackie” si cu apa plata in fata. Domni armatori, la o pipa si un whisky. Gerolimenas a fost cel mai important port din Mani, numele in traducere insemnand “portul sacru”. Gerolimenas este la aceeasi latitudine cu Sicilia si stramtoarea Gibraltar.
Langa taverne: Porsche Carrera
Recomandarea noastra:Hotelul KYRIMAI, construit in 1870. Pret: 100 €/dbl, 300 €/suite
GITHIO – (in traducere, Pamantul Zeilor) Cuibusor de nebunii pentru Paris si Elena din Troia
A fost portul Spartei, chiar daca se afla la o distanta considerabila de ea (40 km). E protejat de cel mai inalt munte din Pelopones, Taygetos, care ating 2.407 m, fascinant, de altfel, ca in timp ce stai la plaja sa te uiti spre piscurile permanent inzapezite. Cel mai mare si mai important oras din Mani, e celebru prin fetele frumoase si mancarea delicioasa. De aici pleaca ferry-uri de 2 ori pe saptamana catre Creta si Kythira.
Foarte aproape de mainland e insula Kranai, unde Homer spune ca ar fi petrecut prima noapte impreuna Paris si Elena, in drumul lor spre Troia. Paris si-a uitat aici coiful (care, in greaca, se spune “kranos”, de unde si numele insulei).
Langa Githio e o plaja lunga de vreo 7 km care a primit distinctia Blue Flag, distinctie ce atesta standardul excelent al apei si al plajei, care face inotatul o experienta de neuitat.
O plaja cu nisip alb, o singura taverna, o barcuta galbena, una albastra dezafectata si una mai maricica, care asteapta sa fie trasa de o masina. Asta e tot Scoutari.
MARMARI – intrarea in Iad
Marmari e, de fapt, o taverna-hotel, langa care mai sunt vreo 2-3 case, in care pare ca nu locuieste nimeni. In Marmari vin grecii care isi doresc sa spuna ca au fost in week end la capatul lumii. Plaja frumoasa si maricica, apa mica, cu fund nisipos si calda (e ca o piscina, fara valuri si se adanceste lent).
Exact langa Marmari, in josul tavernei, se vede o grota in munte care e cunoscuta ca fiind Poarta de la casa lui Hades, zeul mortii. In fiecare vara diveri cautatori de senzatii tari inoata inauntrul grotei si se scufunda la zeci de metri adancime, poate – poate ajung… Probabil ca e plin, ca s-au intors toti.
De pe drum veti vedea doar restaurantul. Intrebati si de camere, sunt exact in stanga restaurantului, facing the beach. Pret: 70 €/dbl.