Nu am copii si, pana de curand, nici nu mi-am dorit sa am. Copiii ma speriau, ma paralizau, ma lasau fara reactie, ma faceau sa ma simt stangaci. Asta pana cand, intr-o zi, Roxana si Bogdan m-au dus pentru prima data la Valea Screzii. De-atunci am mai fost de doua ori, iar ultima data am petrecut o saptamana in tabara construita de Parintele Nicolae Tanase prin Fundatia ProVita. Am sa va povestesc ce se intampla acolo, ce puteti face si cum puteti ajuta. Poate va tenteaza.
Asezamantul de la Valea Screzii s-a cladit din nimic. Sau, mai bine spus, s-a cladit din credinta si compasiune. Valoarea esentiala care-i sta la temelie este aceea ca si copilul nenascut are drepturi. Primul dintre ele fiind acela de a se naste. De-aici a plecat totul. Parintele Tanase a acordat asistenta femeilor a caror situatie materiala si familiala nu le permitea sa nasca si sa creasca un copil. I-au nascut in tabara si ii cresc acolo. S-a apucat si le-a construit case, din donatiile si munca localnicilor. La inceput a fost o singura casutza, acum sunt in jur de 15 si se lucreaza la alte 3. Tabara mai gazduieste copii orfani, copii ai caror parinti nu-i pot ingriji (din diverse cauze), copii ai strazii. In total, de la infiintarea fundatiei, prin Valea Screzii si Valea Plopului (satul vecin) au trecut peste 1000 de copii. Unii s-au nascut aici, altii au crescut aici, s-au facut mari si au plecat la rosturile lor.
Ce puteti face
Sunt multe de facut in Valea Screzii. Cu siguranta, n-o sa va plictisiti, dar exista riscul ca serile sa cadeti morti de oboseala si sa dormiti foarte bine respirand aerul curat de munte. Am sa va dau cateva exemple de chestii pe care le-ati putea face daca nu va pica rangul.
Ion Moise este primul "voluntar" care s-a alaturat demersului Parintelui Tanase. Este alaturi de acesta de peste 20 de ani si tot ce veti vedea in tabara poarta amprenta mainilor sale harnice, pricepute si lipsite de cateva degete (boala profesionala a tamplarilor). Nea Ion chiar are nevoie de ajutoare, pentru ca are multa treaba. Ajutati-l la gater, unde puteti transforma un ditai copacul in scanduri pentru constructie. Apoi puteti lua scandurile la netezit pe rindeaua electrica sau puteti face grinzi. Daca sunteti mai degraba indemanatici decat fortosi, mergeti in atelierul de dulgherie si ajutati-l pe Nea Ion sa termine de sculptat la troita si crucifixuri. E mai greu la inceput, dar mestesugul se deprinde repede.
Mergeti cu vacile
Doina, o fata de 21 de ani, este experta in vacutze. Le iubeste, le cunoaste si va poate spune totul despre ele, in timp ce le plimbati pe dealurile impasunate din apropierea taberei. Le veti intalni pe Ciresica, Floarea, Sambotina si pe celelalte 9 cornute care dau zilnic lapte pentru copiii de la ProVita. Conform spuselor Doinei, vaca nu trebuie bruscata sau lovita. Trebuie sa vorbesti cu ea, sa-i spui pe nume, sa intinzi mainile spre dansa ca si cum i-ai oferi inima ta si sa-ti insotesti gesturile cu un gangurit bland "na na na". Vacutelor le place sa fie mangaiate si, dupa ce se obisnuiesc cu voi, va lasa sa puneti mana pe ele. Dupa o zi intreaga de plimbat pe pajisti, vacile trebuie aduse inapoi in tabara si mulse. Asta e un proces foarte greu, care combina forta si precizia. Eu n-am reusit sa mulg mai mult de o canutza de lapte de la Floarea, apoi am privit-o uluit pe doamna Mariana cum a muls 12 vaci in 20 de minute, umpland galeti intregi de laptic.
Ajutati la bucatarie
Una e cand gatesti acasa, pentru familie sau prieteni, alta e cand ai de hranit 150 de guri. Mancarea se prepara in cazane uriase, in care se varsa zeci de kilograme de ingrediente. Skill-urile de bucatar nu-ti sunt suficiente. Vei avea nevoie si de fortza in bratze ca sa mesteci in ciorba, pilaful sau tocanita pe care le prepari. La ora pranzului sau a cinei, sala de mese se umple de copii, voluntari si oaspeti flamanzi. Se spune rugaciunea, apoi toata lumea se aseaza la masa si mananca in liniste. Bucatarii sunt platiti pe masura efortului: primesc 150 de "Sarutmana pentru masa".
Tabara de la Valea Screzii creste vazand cu ochii, pentru a putea face fata nevoilor rezidentilor sai. De aceea, exista in permanenta 3-4 cladiri in constructie. Si mana de lucru nu ajunge. Puteti sa ajutati fie la prepararea betonului, fie la tencuit, fie la pregatirea fier-betonului, ca sa dau numai cateva exemple. Montati geamuri, fixati grinzi, puneti dusumele, sigur se gaseste ceva de facut pe masura abilitatilor voastre.
Ajutati la fân
Faneatza e chiar in spatele taberei, pe deal. Urcati pana acolo si oferiti-va serviciile. Daca nu stiti sa cositi si n-are nimeni timp sa va invete, puneti mana pe furca si adunati fanul in capitze. E usor, miroase frumos si vacutzele va vor fi recunoscatoare.
Aveti grija de animale
Tabara incearca sa se sustina pe cat posibil prin mijloace proprii. De aceea, in afara de mica turma de vaci, veti gasi aici o echipa simpatica de purcei, un tzarc plin de gaini si un calutz. In plus, peste deal, la stana, exista si o turma de oi si capre. Faceti curat la grajduri, dati de mancare la animale, ajutati-i pe ciobani la mulsul si tunsul oilor, adunati ouale. Si va rog, nu uitati sa dati apa la cal.
Mergeti la slujba
Intreaga zona a Vaii Plopului respira credinta si dumnezeire. La o populatie totala de 800 de suflete exista 25 de biserici! Parintele Tanase, alaturi de Parintele Cristian si Parintele Mihail, oficiaza in toate aceste 25 de asezaminte, functie de sarbatoare si de hram. Mergeti la rugaciune alaturi de copii si cantati impreuna cu ei, apoi spovediti-va si impartasiti-va, indiferent daca aveti sau n-aveti pacate.
Duminica e zi lasata de la Dumnezeu pentru odihna, asa ca in tabara nu se munceste (cu exceptia bucatariei). Dupa ce-ati mers la slujba, sariti in masina si cutreierati dealurile. Regiunea se bucura de o extraordinara frumusete (vorba Roxanei "zici ca esti in Toscana"), dublata de istorie si legende. Urcati cu masina pana la Tabla Butii si bucurati-va de panorama superba care cuprinde Muntenia si Transilvania dintr-o ochire. Locul are o poveste minunata: in timpul primului razboi mondial, aici a avut loc o lupta crancena intre trupele romanesti si cele germane. Dupa victoria romanilor, satenii au adunat trupurile mortilor, de-ai nostri si de-ai lor, si le-au ingropat crestineste impreuna. Cam asta e spiritul locului. Un spirit pe care nici comunismul, nici capitalismul nu l-au stins, dupa cum veti putea observa si singuri in atitudinea calda, deferenta si prietenoasa a localnicilor.
Donati
Majoritatea celor care vin aici ca oaspeti, voluntari sau donatori, aduc cam aceleasi lucruri: hainute, jucarii si dulciuri. Dar tabara are nevoie de lucruri mai serioase. Daca nu vreti sa donati bani, aduceti materiale de constructie. Ciment, glet, adezivi. De asta este nevoie mare, ca vine toamna si lipsa acestor materiale blocheaza finalizarea caselor aflate in lucru. Cel mai bine, inainte de a va decide sa mergeti la Valea Screzii, dati un telefon si intrebati de ce e nevoie. Copiii au dulciuri, sunt bine imbracati si au cu ce se juca, stati fara griji.
De la Ploiesti o luati spre Valenii de Munte, mergeti inainte cam 20 de kilometri, apoi, in localitatea Nucsoara, virati catre Starchiojd. Valea Screzii e la 10 minute, o sa vedeti semnul. In total, de la Bucuresti, faceti 2 ore, 2 ore si jumatate.
Unde dormiti, unde mancati
Tabara are o casa pentru voluntari, dar nu se stie niciodata cate paturi sunt libere. Rugamintea mea, daca mergeti acolo, e sa nu profitati prea mult de imensa ospitalitate a gazdelor. Fiecare voluntar inseamna un cost cu cazarea si masa. Incercati sa va descurcati singuri, pentru a nu stirbi valoarea gestului vostru frumos. Puteti sta cu cortul sau puteti dormi la o pensiune in Valenii de Munte. Si in Valea Plopului exista o mica pensiune (vorbiti cu unul dintre preoti, or sa vorbeasca ei cu proprietarul). De mancat, puteti manca in tabara, gratis, dar ar fi frumos sa va aduceti papica la voi, ca sa nu luati de la gura copiilor.
Nu stiu daca o sa mergeti sau nu la Valea Screzii, nu stiu daca mai aveti zile de concediu sau energie suficienta, dar va multumesc ca ati citit acest articol si ca v-ati gandit, fie si pentru o secunda, ca ati putea sa rupeti putin din voi si sa ajutati. La final, veti primi mult mai mult decat ati oferit. V-o spun din proprie experienta.
Nota: daca dati click aici, puteti vedea un mic filmulet cu copiii.
cum ai spus, nu stiu daca voi putea ajunge, cel putin in vara asta, aici, in locul asta minunat pe care l-ai descris, dar mi-au dat lacrimile..despre cat de frumos, sincer si curat ai descris, despre copiii pe care i-am vazut si la gandul k imi doresc sa ajung acolo sa ajut, sa ma relaxez si sa ma simt mandra de mine.
voi reveni cu impresii de acolo.
voi reveni cu impresii de acolo.